Padureanca

Povestea unui vapor (2)

  Capitanul de vas era foarte ocupat. Dar ocupatia lui consta in amenajarea propriului sau birou. Era obsedat de acest lucru si nu lasa pe nimeni sa se ocupe de asta. Isi atarna trofee de vanatoare, isi decora peretii cu placute de aur si argint pe care singur le inventaria zilnic. Apoi isi facuse o colectie de broaste si fluturi inpaiate in formol. In fata biroului sau isi montase o oglinda de cristal in care obisnuia sa isi priveasca chipul.

-Putin imi pasa de tot ce se intampla! marturisea capitanul, chipului din oglinda. Am sa vand cheresteaua tarii la pirati si am sa ma inbogatesc. Am sa devin rege peste toata planeta, sau peste intreaga galaxie.
Chipul din oglinda era singurul sau prieten. Il privea intotdeauna cu admiratie. Dupa ce se invarti in jurul biroului, se indrepta spre usa chemandu-l pe adjuctul sau.
-Iti ordon sa schimbi directia vasului spre est!
-Directia este buna, domnule capitan! raspunse adjuctul.
-Eu stiu cel mai bine care e directia buna! racni capitanul.
Adjunctul capitanului se supuse si pleca sa trasmita ordinul directorilor sai. Apoi se razgandi si ii ordona el insusi timonierului schimbarea directiei.
-Nu pot, asta trebuie sa o faca colegul meu! se scuza timonierul.
Trebuie sa precizez ca ceilati trei timonieri se saturasera de seminte si se dusera in cabina lor pentru un pui de somn. Curand au fost treziti datorita scandalului ce se ivise.
-Nu e obligatia mea sa schimb directia, ci doar sa o preiau! se scuza celalalt timonier buimacit de somn.
Dintr-o intamplare, capitanul auzize aceste neitelegeri si iesi pe punte cu pusca incarcata.
-Am sa va inpusc pe toti pentru nerespectarea ordinelor! tipa capitanul furios.
Adjuctul de capitan insusi de repezi la timona si din cateva miscari schimba directia vasului. Vasul incepu a-si schimba directia, dar nimeni nu stia incotro. Capitanul se intoarse in biroul sau.
Nu dupa mult timp, un vaslas din sala vaslasilor iesi pe punte strigand:
-Apa, apaaa la bord!!!
In sala vaslasilor era o atmosfera sinistra. Vaslasi erau acoperiti de apa pana la piept dar continuau sa vasleasca; doar cativa dintre ei avusesera curajul de a iesi pe punte.
-Vasul acesta nu se scufunda niciodata!!! afirma cu tarie capitanul catre adjuctul sau dupa ce primise informatia. Te-am rugat de atatea ori sa te ocupi de echipaj.
Adjunctul capitanului se saturase sa rezolve personal vesnicele probleme ale echipajului sau. Asa ca ordonase directoriilor, ca orice marinar rebel sa fie aspru pedepsit. El era acum ocupat cu alte indeletniciri, se pregatea sa dea lovitura cea mare prin care sa ii ia locul capitanului si comanda totala a vasului. Directorii au fost nevoiti sa se ocupe de echipaj. Au inceput cu amenintari aspre asupra vaslasilor care isi parasisera postul. Unul dintre vaslasi se apropie de marginea vasului strigand:
-Decat pe acest vas, mai bine pe fundul mari!!!
Fara sa se gandeasca la consecinte, vaslasul se arunca de pe bordul navei. Nu cazu in apa ci se agatase de niste funii la o mica distanta de valurile marii.
-Salvati-l!!! striga disperat directorul cu mustata.
-Ne ducem noi, domnule director! se oferira cativa marinari din sala motoarelor. Doar sa ne luam vestele de salvare.
Nu se dusera dupa veste, ci au intrat in biroul directorului. Demult asteptau o asfel de ocazie pentru a fura in voie din aceste birouri. Erau informati ca directorii au multe obiecte de valoare precum si bani furati din diverse inprejurari. Acum se ivise randul lor la furat. Directorul cu chelie cobori in sala vaslasilor si ramase uimit de cele vazute. Vaslasii ramasi la datorie erau in apa pana in gat, dar nu se inpotriveau sistemului si continuau sa vasleasca.
-Apa la vaslasi! tipa si directorul cu chelie ingrozit, dupa ce iesi pe punte.
-Au transpirat, saracii de ei! raspunse cu ironie celalalt director.
In acest timp, alti trei vaslasi se aruncara de pe bordul navei si au fost inghititi de apele tot mai agitate ale marii. Vantul incepu sa bata cu putere. Bucatareasa cea tanara inchise geamul, se facuse frig in bucatarie.
-Iti dai seama cu cine te mariti? bonbanea bucatareasa cea batrana. Banii pe care ti i-a oferit nu sunt curati, nu intelegi?
-Tu nu intelegi, mamaie! ii taie vorba bucatareasa cea tanara. Traim alte vremuri, acum barbatul ideal este acela care poate fura cat mai mult, indiferent unde si in ce situatie…
Fereastra se deschise din nou, vantul sulfa cu putere. Pe punte isi facura aparitia agentii de paza. Nu prea stiau ce se intampla dar se prefaceau ca stapanesc situatia.
-Toata lumea sa se retraga la locurile lor! mormai unul dintre ei, invartind bastonul in mana.
Nava parea a se scufunda usor, dar capitanul de vas se incapatana sa nu creada acest simplu detaliu. Atmosfera din biroul sau era atat de linistita incat nici un pericol nu il speria. Aspiratiile sale ascunse ii pareau acum atat de aproape de a fi realizabile………