Padureanca

Povestea unui vapor (2)

  Capitanul de vas era foarte ocupat. Dar ocupatia lui consta in amenajarea propriului sau birou. Era obsedat de acest lucru si nu lasa pe nimeni sa se ocupe de asta. Isi atarna trofee de vanatoare, isi decora peretii cu placute de aur si argint pe care singur le inventaria zilnic. Apoi isi facuse o colectie de broaste si fluturi inpaiate in formol. In fata biroului sau isi montase o oglinda de cristal in care obisnuia sa isi priveasca chipul.

-Putin imi pasa de tot ce se intampla! marturisea capitanul, chipului din oglinda. Am sa vand cheresteaua tarii la pirati si am sa ma inbogatesc. Am sa devin rege peste toata planeta, sau peste intreaga galaxie.
Chipul din oglinda era singurul sau prieten. Il privea intotdeauna cu admiratie. Dupa ce se invarti in jurul biroului, se indrepta spre usa chemandu-l pe adjuctul sau.
-Iti ordon sa schimbi directia vasului spre est!
-Directia este buna, domnule capitan! raspunse adjuctul.
-Eu stiu cel mai bine care e directia buna! racni capitanul.
Adjunctul capitanului se supuse si pleca sa trasmita ordinul directorilor sai. Apoi se razgandi si ii ordona el insusi timonierului schimbarea directiei.
-Nu pot, asta trebuie sa o faca colegul meu! se scuza timonierul.
Trebuie sa precizez ca ceilati trei timonieri se saturasera de seminte si se dusera in cabina lor pentru un pui de somn. Curand au fost treziti datorita scandalului ce se ivise.
-Nu e obligatia mea sa schimb directia, ci doar sa o preiau! se scuza celalalt timonier buimacit de somn.
Dintr-o intamplare, capitanul auzize aceste neitelegeri si iesi pe punte cu pusca incarcata.
-Am sa va inpusc pe toti pentru nerespectarea ordinelor! tipa capitanul furios.
Adjuctul de capitan insusi de repezi la timona si din cateva miscari schimba directia vasului. Vasul incepu a-si schimba directia, dar nimeni nu stia incotro. Capitanul se intoarse in biroul sau.
Nu dupa mult timp, un vaslas din sala vaslasilor iesi pe punte strigand:
-Apa, apaaa la bord!!!
In sala vaslasilor era o atmosfera sinistra. Vaslasi erau acoperiti de apa pana la piept dar continuau sa vasleasca; doar cativa dintre ei avusesera curajul de a iesi pe punte.
-Vasul acesta nu se scufunda niciodata!!! afirma cu tarie capitanul catre adjuctul sau dupa ce primise informatia. Te-am rugat de atatea ori sa te ocupi de echipaj.
Adjunctul capitanului se saturase sa rezolve personal vesnicele probleme ale echipajului sau. Asa ca ordonase directoriilor, ca orice marinar rebel sa fie aspru pedepsit. El era acum ocupat cu alte indeletniciri, se pregatea sa dea lovitura cea mare prin care sa ii ia locul capitanului si comanda totala a vasului. Directorii au fost nevoiti sa se ocupe de echipaj. Au inceput cu amenintari aspre asupra vaslasilor care isi parasisera postul. Unul dintre vaslasi se apropie de marginea vasului strigand:
-Decat pe acest vas, mai bine pe fundul mari!!!
Fara sa se gandeasca la consecinte, vaslasul se arunca de pe bordul navei. Nu cazu in apa ci se agatase de niste funii la o mica distanta de valurile marii.
-Salvati-l!!! striga disperat directorul cu mustata.
-Ne ducem noi, domnule director! se oferira cativa marinari din sala motoarelor. Doar sa ne luam vestele de salvare.
Nu se dusera dupa veste, ci au intrat in biroul directorului. Demult asteptau o asfel de ocazie pentru a fura in voie din aceste birouri. Erau informati ca directorii au multe obiecte de valoare precum si bani furati din diverse inprejurari. Acum se ivise randul lor la furat. Directorul cu chelie cobori in sala vaslasilor si ramase uimit de cele vazute. Vaslasii ramasi la datorie erau in apa pana in gat, dar nu se inpotriveau sistemului si continuau sa vasleasca.
-Apa la vaslasi! tipa si directorul cu chelie ingrozit, dupa ce iesi pe punte.
-Au transpirat, saracii de ei! raspunse cu ironie celalalt director.
In acest timp, alti trei vaslasi se aruncara de pe bordul navei si au fost inghititi de apele tot mai agitate ale marii. Vantul incepu sa bata cu putere. Bucatareasa cea tanara inchise geamul, se facuse frig in bucatarie.
-Iti dai seama cu cine te mariti? bonbanea bucatareasa cea batrana. Banii pe care ti i-a oferit nu sunt curati, nu intelegi?
-Tu nu intelegi, mamaie! ii taie vorba bucatareasa cea tanara. Traim alte vremuri, acum barbatul ideal este acela care poate fura cat mai mult, indiferent unde si in ce situatie…
Fereastra se deschise din nou, vantul sulfa cu putere. Pe punte isi facura aparitia agentii de paza. Nu prea stiau ce se intampla dar se prefaceau ca stapanesc situatia.
-Toata lumea sa se retraga la locurile lor! mormai unul dintre ei, invartind bastonul in mana.
Nava parea a se scufunda usor, dar capitanul de vas se incapatana sa nu creada acest simplu detaliu. Atmosfera din biroul sau era atat de linistita incat nici un pericol nu il speria. Aspiratiile sale ascunse ii pareau acum atat de aproape de a fi realizabile………

Povestea unui vapor (1)

  Candva, nu se stie précis cand, un vapor naviga pe apele Marii Negre. Avea la bordul sau o mare incarcatura de cherestea si trebuia sa ajunga intr-o tara indepartata. In una din zile, unul dintre marinarii vasului a dat buzna in biroul capitanului.
-Permite-ti sa raportez, domnule capitan. Vasul nostru are o fisura. Trebuie sa facem ceva! excalama marinarul speriat.
Capitanul tocmai isi aranja niste trofee de vanatoare si prezenta acestui marinar in biroul sau il enervase nespus de mult.
-Eu sunt capitanul si stiu totul despre acest vas! exclama capitanul furios. Nu ai permisiunea de a intra in biroul meu. Uite, mi-ai murdarit covorul!!!
-Dar…se balbai marinarul.
-Problemele tale le raportezi subalternilor mei,ai inteles?
Marinarul a fost nevoit sa se retraga la treburile lui, iar in urmatoarea zi i-a fost taiata portia de mancare, drept pedeapsa. Capitanul l-a chemat pe adjunctul sau si relatandu-i cele intamplate, ii porunci ca niciun marinar sa nu il deranjeze.
-Va promit ca nu se va mai intampla, domnule capitan! afirma adjunctul sau. Dati-mi voie sa va perii costumul. Uite ca vi s-a pus o scama.
Acest ordin ii convenea de minune si adjunctului de capitan. Nu ar fi dorit in niciun caz ca vreo supare a marinarilor sa ajunga la urechile capitanului. Asa ca dupa ce se prefacuse putin a peria costumul capitanului, se retrasase pentru a lua in primire echipajul.
  Nava continua sa pluteasca pe mare, fara ca nici cea mai mica fisura sa fi existat. Inainte de a-mi continua povestirea, as dori sa va prezint echipajul acestui vas. Marinarii erau impartiti in mai multe categorii. O parte din ei erau angajati la sala motoarelor. Acestia erau norocosi, deoarece munca lor consta in aproape nimic: motoarele navei erau atat de performante incat ei nu trebuiau sa atinga niciun buton. Pe de alta parte, era o alta categorie de marinari: vaslasii. Acestia aveau sarcina de a vasli in permanenta, pentru ca asa fusese conceputa nava. Nimeni nu a inteles niciodata de ce trebuia sa trudeatasca atat de mult, oricum nava nu depindea deloc de aceste vasle. Alti marinari intindeau panzele vasului. Erau apoi timonierii, acei marinari care tineau directia vasului: in numar de patru personane, caci asa fusese conceputa nava. Avea patru timone separate, pentru cele patru puncte cardinale. Trebuie sa marturisesc ca nava inainta zeci de mile in aceasi directie, asa ca doar unul dintre timonieri muncea efectiv, iar ceilati mancau seminte. Mai erau diverse grupuri auxiliare:pescari si bucatari, precum si un grup de contabili ce se ocupau in general cu evidenta cherestelei; numarotarea pestilor pescuiti; evidenta marinarilor si a instalatilor. Apoi mai existau agentii de paza, personane care patrulau vasul, dar nici ei insisi nu stiau exact ce anume pazesc. Uitasem sa va spun ca fiecare grup avea proprii lui sefi. Acestia aveau la randul lor superiorii lor, care la randul lor erau condusi de alti sefi. In cele din urma, existau cinci directori care se subordonau adjunctului de capitan. Treaba mergea deosebit de bine.
-Avem ordin de la unul din sefii nostri sa ridicam panzele! spuse seful de sectie marinarilor.
-Care dintre ei? intrebara unii dintre marinari.
-Acela cu mustata! raspunse seful de sectie, incruntandu-se.
-Ahaaaa..! racnesc marinarii nedumeriti, pentru ca nu intelesesera despre cine era vorba. Apoi s-au ridicat cu funiile la inaltime, s-au cuibarit pe catarge si au inceput sa joace carti.
-Haideti odata! Intindeti-le, ce faceti acolo? tipa seful de sectie furios.
Panzele se clatinau ba in stanga, ba in dreapata, dar nu pareau a se clinti din loc. Tocmai atunci bucatarul-sef iesi pe punte strigand:
-E ora mesei!
Panzele navei au inceput sa se intinda, iar ordinul era executat.
Marinarii din sala motoarelor stateau bine cu timpul liber, asa ca se ocupau cu tot felul de afaceri. Unora le trecusera prin cap sa isi mai complecteze avutia cu cate un surubel sau orice ar fi fost de prisos pe acel vas. Unul dintre marinari se apucase sa demonteze un robinet ce nu fusese intrebuintat de multa vreme. In acest timp descoperise cu stupoare ca pe peretii vasului se prelingea apa. Se speriase ca ar fi putut fi el vinovat de acest lucru si montase robinetul inapoi. Dar apa continua sa se prelinga chiar si cu acel robinet montat. Atunci se gandise ca trebuie sa raporteze cuiva, dar il apucase frica. Asa ca alese sa spuna acest lucru doar colegilor sai. Acestia au examinat peretele, amuzandu-se.
-Dar daca ne scufundam! exclama cel mai tanar dintre ei, dupa ce observa ca apa era sarata.
Marinari au ramas incremeniti. Speriati de o eventuala catastrofa, se hotarara sa raporteze acest incident sefului de sector. Acesta venise la fata locului si verificase. Speriat si el la randul lui, se duse sa raporteze unuia dintre superiori. Acesta, fara sa vrea sa verifice, afirmase cu tarie ca in aceea zona sunt dusurile superiorilor, iar marinarii nu au ce cauta acolo.Acest sef se decise a nu raporta incidentul mai departe, dar emise un ordin prin care ii obliga pe marinari sa nu patrunda in anumite zone ale vasului.
Capitanul de vas nu era la curent cu problemele echipajului, lasase toate indatoririle pe seama adjunctului sau,i ar adjunctul lasase indatoririle pe seama celor cinci directori. Directorii aveau fiecare birouri separate, fara acces de a comunica intre ele, dar cu ferestre in diverse pucte cardinale: nord, sud, est, vest, iar ultimul avea fereastra plasata in tavan - orientata spre alta planeta. Nimeni nu intelegea de ce nu comunicau directorii intre ei. Nimeni nu intelegea care sunt sarcinile fiecarui director in parte. Erau situatii cand un ordin dat de unul dintre directori era anulat de un ordin dat de alt director.

(va urma)

Sylvia