Tuesday, December 26, 2006

Binecuvanteaza doamne,tarina!












Undeva,departe de zgomotul oraselor ,in muntii Poiana-Rusca la o altitudine de 840 de metri,se afla Tinutul Padurenilor.
In aceste locuri uitate de lume si de civilizatie,se pastreaza un vechi obicei datand din vremuri stravechi,pe care oamenii locului il folosesc si in zilele noastre.Se spune ca pamantul trebuie binecuvantat pentru roadele sale.De aceea, la doua saptamanii de la Sarbatoarea Rusaliilor se organizeaza scoaterea crucii din biserica si sfintirea tarinei.La acesta slujba participa un grup de preoti impreuna cu toata suflarea satului.Evenimentul este important pentru sateni,chiar daca pare banal pentru straini.Roadele pamantului sunt singura sursa de existenta in aceste tinuturi ,uitate de lume.Sunt momente deosebite pentru padureni: bucurii,tristeti,amaraciuni,vise sau dezamagiri sant cateva din starile lor sufletesti.Isi amintesc unii altora si lor insisi,despre’ ani buni’ si’ ani rai’ ai recoltelor trecute.Totodata,privesc spre viitor cerand indurare ‘Mantuitorului’ pentru a binecuvanta roadele munci lor ,de a alunga daunatorii pamantului si de a le da puterea de a munci.
Cu multa indemanare,femeile si fetele din sat culeg spice de griu precum si diverse flori ,din care impletesc o mare cununa.Aceasta este apoi stropita cu apa sfintita,de catre preoti,ca un simbol al binecuvantarii.Cununa este apoi asezata pe crucea de la intrarea in sat.
Cu aceasta ocazie ,padurenii i-au apa sfintita care o folosesc la stropirea gospodariei,a animalelor si a fantanilor.Un grup de fete cu buchete de busuioc inmuiate in apa sfintita stropesc holdele din jurul satului precum si pe toti cei prezenti la acest eveniment.Apoi se intinde o hora,asa cum doar in aceste tinuturi se obisnuieste.Satenii cei varsnici sant atenti ca totul sa decurga asa cum obiceiul o cere.La fiecare casa se intinde masa de sarbatoare,la care sant invitati rudele si prietenii apropiati.La caminul cultural se organizeaza nedeie pana in zori.

…si daca Dumnezeu se va indura de sudoarea muncii lor,
atunci nimic nu este pierdut…
iunie 2006